A-nceput de ieri s-apara
Cate-o groapă de rahat.
Vremea s-a mai imbunat
Strazile-au ramas prin tara...
Ca la sat.
Sunt transee, nu sosele
Nu poti circula deloc
Caci sunt gropi din loc în loc
Mari, cat sa-l ascunzi in ele
Si pe Boc.
Si cand ploua toate-au apa,
Nu se vede, dar precis
Ca se-ascunde un abis
Cam in orisice baltoaca.
E de vis… !
Nu soferii sunt miopi
Cand conduc, ci-ar trebui spus,
C-au o mare vina-n plus,
Ca sunt “prosti de dau in gropi”....
Cei de sus!
Zici ca mergi pe-alta planeta
Avem gropi ca-n cimitir
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Si voi vreTi rovinieta?
HAI SICTIR !
Am indraznit sa preiau aceasta poezie, pentru ca reflecta perfect situatia strazilor din Romanica.
Si iar ma-ntreb: Cu ce-am gresit, Doamne, de m-ai lasat pe plaiurile astea?
De ce nu ne-au cucerit gotii, vizigotii, ostrogotii, hunii, sau care or mai fi fost ei? Poate eram si noi civilizati:D
Debordez de optimism, STIU :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu