Nu-s genul de persoana care se inchina cand trece pe langa Biserici crezand ca astfel voi mosteni eu Raiul. Nu-s genul care tine post negru, alb, sau cum o mai fi Postul, in speranta ca pe "lumea cealalta" voi trai "in liniste si pace". Dar recunosc, in tinerete faceam si dintr-astea.
De pe la vreo 12-13 ani merg la Inviere. La mine acasa, la Boroaia. Sau mai bine zis mergeam.
Anul asta am zis ca decat sa-mi dea foc la haine smeritii enoriasi care te calca pe tenisi, te imping ca se tem sa nu se termine fitilu' la lumanarea popii, am preferat sa stau acasa.
Mersu' la Inviere e un fel de sport extrem. Dupa ce le-a dat popa lumina, tre' sa mearga cetatenii buluc acasa, printre injuraturi care mai de care mai pioase ( 'tu-ti gura mamii tale care ai lasat masina aici ca crap de foame), ca s-a dat startul la oi, cozonaci si oua.
Asa e "religios".
Taiem mielu', bagam in noi ca-n tancurile rusesti si bem muuuult, ca doar s-a dat liber, nu?
